Alimente sigure şi sănătoase pe masa consumatorului
In aceeasi sectiune
Ce reprezintă siguranța alimentară?
Conform Codex Alimentarius (colecție de standarde recunoscute pe plan internațional, coduri de bune practici și linii directoare pentru produsele alimentare internaționale), siguranța alimentară reprezintă „garanția faptului că alimentele nu vor dăuna consumatorilor atunci când sunt pregatite și/sau consumate în conformitate cu specificațiile privind modul de utilizare”. Produsele alimentare - procesate sau proaspete - ce sunt vândute consumatorilor finali trebuie să nu afecteze sănătatea acestora, ca urmare a consumului direct sau al preparării, în funcție de destinația fiecăruia.
Pentru ca alimentele comercializate să fie sigure și sănătoase este necesară existența unor standarde înalte de calitate pe tot parcursul lanțului alimentar, de la fermă la consumator. Astfel, siguranța alimentară urmărește:
• sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor;
Produsele alimentare sunt sigure dacă animalele de la care provin alimentele sunt sănătoase. Pentru a se preveni intrarea unui animal bolnav în lanțul alimentar, toate animalele și toate produsele obținute de la animale trebuie să întrunească cerințe stricte de sănătate, înainte de a fi comercializate. Mai mult decât atât, toate animalele importate sau comercializate în Uniunea Europeană trebuie să fie identificabile - înregistrate, marcate și acompaniate de un pașaport (în funcție de tipul de animal). De asemenea, nu este suficient ca animalele să fie sănătoase, este important ca acestea să nu fie supuse unor dureri sau suferințe evitabile. Cercetări științifice au demonstrat că stresul fizic (cauzat de condiții improprii de creștere, transport și sacrificare) pot afecta negativ atât sănătatea animalelor, cât și calitatea cărnii obținute prin sacrificrea acestora.
Și agricultorii au responsabilități importante în cultivarea legumelor și a plantelor care devin materii prime pentru produsele alimentare. Pentru combaterea afectării culturii agricole cu diverse virusuri amenințătoare pentru buna creștere a plantelor sau a legumelor, sunt folosite produse chimice (pesticide). Aceste produse pot fi însă periculoase pentru sănătatea consumatorului dacă nu sunt aplicate în cantitatea și în condițiile recomandate de specialiștii în domeniu. Pentru a se preveni contaminarea recoltelor agricole, agricultorii au obligația de a solicita autorităților locale competente o aprobare pentru aplicarea pesticidelor.
• siguranța activităţilor de procesare a alimentelor și/sau a băuturilor, practici de igienă și siguranța livrării, depozitării și transportului alimentelor;
Standardele scăzute de igienă a produsului alimentar favorizează răspândirea unor germeni patogeni (precum Salmonella și Listeria) care pot conduce la toxiinfecții alimentare. HACCP (Hazard Analysis of Critical Control Points) - Sistemul analizei pericolelor în punctele critice de control reprezintă o cerință obligatorie pentru operatorii economici din domeniul producției alimentare. Pentru producătorii foarte mici pot exista unele excepții (nu se fac excepții de la regulile de igienă de bază!), însă pe etichetă trebuie menționat că în unitate nu se aplică sistemul HACCP.
• etichetarea produselor alimentare și informarea consumatorului.
Etichetele alimentelor trebuie să ofere consumatorilor toate informațiile esențiale privind: compoziția produsului, cine este producătorul, metodele de păstrare și de preparere. Producătorii au libertatea să ofere și alte informații, dar acestea trebuie să aibă acuratețe, să nu inducă în eroare consumatorul. Normele de etichetare la nivelul Uniunii Europene cer producătorilor să informeze consumatorul, prin intermediul etichetei, dacă produsul conține sau este derivat din produse ce conțin OMG (organisme modificate genetic). De asemenea, eticheta trebuie să conțină informații clare cu privire la ingredientele care pot provoca o reacție alergică.
Consumatorii europeni au dreptul la o alimentație sigură și sănătoasă. Indiferent de unde este achiziționată, alimentele trebuie să fie sănătoase și nutritive. Pentru ca alimentele care ajung pe masa consumatorului să fie sigure, este necesară existența unor standarde comune pe întreg teritoriul Uniunii Europene, precum și existența unui cadrul legal la nivel european pentru implementarea lor. Astfel, Uniunea Europeană (UE) şi-a asumat rolul de a coordona strategiile naţionale privind siguranţa alimentară și a dezvoltat o abordare integrată, cu scopul de a asigura dreptul consumatorilor europeni la o alimentaţie sănătoasă.
• etichetarea produselor alimentare și informarea consumatorului.
Etichetele alimentelor trebuie să ofere consumatorilor toate informațiile esențiale privind: compoziția produsului, cine este producătorul, metodele de păstrare și de preparere. Producătorii au libertatea să ofere și alte informații, dar acestea trebuie să aibă acuratețe, să nu inducă în eroare consumatorul. Normele de etichetare la nivelul Uniunii Europene cer producătorilor să informeze consumatorul, prin intermediul etichetei, dacă produsul conține sau este derivat din produse ce conțin OMG (organisme modificate genetic). De asemenea, eticheta trebuie să conțină informații clare cu privire la ingredientele care pot provoca o reacție alergică.
Consumatorii europeni au dreptul la o alimentație sigură și sănătoasă. Indiferent de unde este achiziționată, alimentele trebuie să fie sănătoase și nutritive. Pentru ca alimentele care ajung pe masa consumatorului să fie sigure, este necesară existența unor standarde comune pe întreg teritoriul Uniunii Europene, precum și existența unui cadrul legal la nivel european pentru implementarea lor. Astfel, Uniunea Europeană (UE) şi-a asumat rolul de a coordona strategiile naţionale privind siguranţa alimentară și a dezvoltat o abordare integrată, cu scopul de a asigura dreptul consumatorilor europeni la o alimentaţie sănătoasă.
Principiul de bază al politicii UE privind siguranţa alimentară este aplicarea unei abordări integrate, de tipul „de la fermă la consumator”, care să acopere toate sectoarele lanţului alimentar: producţia de furaje, sănătatea plantelor şi a animalelor, bunăstarea animalelor, producţia primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, vânzarea cu amănuntul, precum şi importul şi exportul acestora. Strategia asigură trasabilitatea produselor alimentare, chiar dacă pentru aceasta este nevoie să se treacă graniţele în interiorul Uniunii. Astfel, comerţul se poate desfăşura liber, iar consumatorii au la dispoziţie o paletă variată de alimente din care pot alege. Standardele înalte de siguranţă sunt importante pentru sănătatea consumatorului, iar acestea se aplică atât produselor alimentare fabricate în UE, cât şi celor importate.
Strategia Uniunii Europene privind siguranţa alimentelor are la bază trei elemente principale:
1. legislaţia privind siguranţa alimentelor şi a furajelor
Cadrul normativ general privind siguranţa alimentară, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, stabileşte dreptul consumatorului la o alimentaţe sigură şi de a fi corect informat. Actele normative adoptate la nivel comunitar au rolul de a realiza o armonizare a standardelor naţionale privind siguranţa alimentară, astfel încât libera circulaţie a produselor alimentare să se realizeze cât mai eficient. Uniunea Europeană a elaborat un bogat corp legislativ privind siguranţa alimentară, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi sănătatea plantelor, care are caracter obligatoriu în toate ţările Uniunii. De asemenea, aceste texte se aplică parţial ţărilor terţe care exportă animale, produse animale, plante şi produse vegetale în UE. În domeniile care necesită o protecţie specifică a consumatorilor, normele generale aplicabile tuturor alimentelor şi furajelor sunt suplimentate de măsuri speciale. Astfel de domenii includ utilizarea pesticidelor, a suplimentelor alimentare, a coloranţilor, a antibioticelor şi a hormonilor. De asemenea, există standarde elaborate special pentru adăugarea de vitamine, minerale şi alte substanţe similare în alimente. Legislaţia acoperă inclusiv produsele care vin în contact cu alimentele, cum ar fi ambalajele din plastic. Normele comune în materie de etichetare permit identificarea rapidă a ingredientelor care pot cauza alergii şi a informaţiilor exacte desemnate de expresiile „conţinut scăzut de grăsimi” şi „conţinut bogat în fibre”.
Strategia Uniunii Europene privind siguranţa alimentelor are la bază trei elemente principale:
1. legislaţia privind siguranţa alimentelor şi a furajelor
Cadrul normativ general privind siguranţa alimentară, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, stabileşte dreptul consumatorului la o alimentaţe sigură şi de a fi corect informat. Actele normative adoptate la nivel comunitar au rolul de a realiza o armonizare a standardelor naţionale privind siguranţa alimentară, astfel încât libera circulaţie a produselor alimentare să se realizeze cât mai eficient. Uniunea Europeană a elaborat un bogat corp legislativ privind siguranţa alimentară, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi sănătatea plantelor, care are caracter obligatoriu în toate ţările Uniunii. De asemenea, aceste texte se aplică parţial ţărilor terţe care exportă animale, produse animale, plante şi produse vegetale în UE. În domeniile care necesită o protecţie specifică a consumatorilor, normele generale aplicabile tuturor alimentelor şi furajelor sunt suplimentate de măsuri speciale. Astfel de domenii includ utilizarea pesticidelor, a suplimentelor alimentare, a coloranţilor, a antibioticelor şi a hormonilor. De asemenea, există standarde elaborate special pentru adăugarea de vitamine, minerale şi alte substanţe similare în alimente. Legislaţia acoperă inclusiv produsele care vin în contact cu alimentele, cum ar fi ambalajele din plastic. Normele comune în materie de etichetare permit identificarea rapidă a ingredientelor care pot cauza alergii şi a informaţiilor exacte desemnate de expresiile „conţinut scăzut de grăsimi” şi „conţinut bogat în fibre”.
Conform Ghidului European cu alimente care pot cauza alergii, pe întrg teritoriul Uniunii Europene, următoarele ingrediente trebuie să fie în mod obligatoriu şi fără excepţie indicate pe ambalajul produselor:
• cereale care conţin gluten (de exemplu, secară, grâu, orz, ovăz, grâu spelt, grâu mare sau suşe hibrid ale acestora) şi produse derivate
• crustacee şi produse derivate
• ouă şi produse derivate
• peşte şi produse derivate
• arahide şi produse derivate
• soia şi produse derivate
• lapte şi produse derivate (inclusiv lactoză)
• fructe nucifere, precum, alune de pădure, nuci, nuci pecan, anacard, nuci de Brazilia, fistic, nuci de Queensland şi nuci de Macadamia şi produse derivate
• țelină şi produse derivate
• muştar şi produse derivate
• semințe de susan şi produse derivate
• dioxid de sulf şi sulfiţi de concentraţii de peste 10 mg/kg sau 10 mg/litru exprimate ca SO2 gătit, neprelucrat, proaspăt, uscat
• cereale care conţin gluten (de exemplu, secară, grâu, orz, ovăz, grâu spelt, grâu mare sau suşe hibrid ale acestora) şi produse derivate
• crustacee şi produse derivate
• ouă şi produse derivate
• peşte şi produse derivate
• arahide şi produse derivate
• soia şi produse derivate
• lapte şi produse derivate (inclusiv lactoză)
• fructe nucifere, precum, alune de pădure, nuci, nuci pecan, anacard, nuci de Brazilia, fistic, nuci de Queensland şi nuci de Macadamia şi produse derivate
• țelină şi produse derivate
• muştar şi produse derivate
• semințe de susan şi produse derivate
• dioxid de sulf şi sulfiţi de concentraţii de peste 10 mg/kg sau 10 mg/litru exprimate ca SO2 gătit, neprelucrat, proaspăt, uscat
2. o consiliere ştiinţifică fundamentată, necesară luării deciziilor în domeniu
Politica UE privind siguranța alimentară se dezvoltă pe baza unei consilieri științifice fundamentale. Comisia Europeană îşi bazează deciziile de a acţiona pe principiul precauţiei. Cu alte cuvinte, dacă oamenii de ştiinţă afirmă că există cel puţin un pericol potențial, Comisia va retrage produsul de pe piață fără să aştepte dovezile ştiinţifice. De asemenea, un rol important în luarea deciziilor privind siguranța alimentară îl deține Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, care acordă consiliere atunci când se elaborează proiecte legislative sau în cazul în care factorii de decizie politică se confruntă cu o ameninţare în domeniul siguranţei alimentare.
3. o politică de punere în aplicare şi de control
Comisia, instituția cu competență în dezvoltarea și coordonarea unei politici de punere în aplicare și control, impune punerea în practică a legislaţiei europene privind alimentele şi furajele verificând încorporarea adecvată a acesteia în legislaţia naţională şi punerea sa în aplicare în toate ţările Uniunii, prin inspecţii pe teren desfăşurate în interiorul şi în afara UE. Dacă principala responsabilitate în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei le revine celor 27 de state membre, Comisia trebuie să se asigure, la rândul său, că fiecare dintre acestea aplică corect legislaţia europeană. Pentru a-şi îndeplini această responsabilitate, Comisia a înfiinţat, în anul 1997, Oficiul Alimentar și Veterinar – OAV (Food and Veterinary Office - FVO). Oficiul desfăşoară audituri şi verificări la faţa locului, principala sa sarcină fiind aceea de a verifica dacă controalele privind siguranţa alimentară din statele membre şi ţările exportatoare către UE sunt conform legislaţiei în domeniu. Constatările şi recomandările sale sunt raportate autorităţilor naţionale şi europene şi, de asemenea, sunt făcute publice pe website-ul OAV.
În perioada 14 - 24 septembrie 2010, în cadrul seriilor de inspecții în statele membre ale Uniunii Europene, Oficiului Alimentar și Veterinar a realizat o evaluarea a modului în care România respectă normele europene de siguranță alimentară. În urma inspecției, experții OAV au recomandat României:
1. o mai bună cooperare între autoritățile cu responsabilitate în sectorul alimentar;
2. efectuarea unor controale mai dese și mai riguroase în unitățile alimentare;
3. proceduri de verificare a eficienței controalelor oficiale care să ofere certitudinea că , atunci când este cazul, sunt aplicate măsurile legale necesare;
4. menținerea unei evidențe actualizate a unităților înregistrate;
5. să asigure respectarea cerințelor HACCP de către producătorii români.
1. o mai bună cooperare între autoritățile cu responsabilitate în sectorul alimentar;
2. efectuarea unor controale mai dese și mai riguroase în unitățile alimentare;
3. proceduri de verificare a eficienței controalelor oficiale care să ofere certitudinea că , atunci când este cazul, sunt aplicate măsurile legale necesare;
4. menținerea unei evidențe actualizate a unităților înregistrate;
5. să asigure respectarea cerințelor HACCP de către producătorii români.
Link-uri utile:
Site-ul Comisiei pentru Siguranță alimentară: http://ec.europa.eu/food/index_en.htm
Site-ul Comisiei pentru Sănătate publică: http://ec.europa.eu/health/index_en.htm
Site-ul Comisiei pentru Consumatori: http://ec.europa.eu/consumers/index_ro.htm
Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului European: http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/homeCom.do?body=ENVI&language=RO
Formațiunea Consiliului pentru Ocuparea forței de muncă, politică social, sănătate și consumatori: http://www.consilium.europa.eu/showPage.aspx?id=411&lang=ro
Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară: http://www.efsa.europa.eu/
Oficiului Alimentar și Veterinar: http://ec.europa.eu/food/fvo/index_en.cfm
Cadrul legislative al Uniunii Europene în domeniul siguranței alimentare: http://eur-lex.europa.eu/en/legis/latest/chap1520.htm
