Secretarul-General ONU: Pakistan are nevoie de ajutorul nostru, acum
de Ban Ki-moon "Stand sub cerul plumburiu din Pakistan, am vazut o mare de suferinta", scrie Secretarul-General al ONU, intr-un op-ed publicat in exclusivitate in Romania de EurActiv.ro. El arata ca lumea realizeaza dimensiunile catastrofei si reactioneaza cu intarziere pentru ca "nu este un dezastru atractiv pentru media", ca un cutremur. Totusi, el atrage atentia ca e nevoie de amplificarea eforturilor pentru a tine in viata 6 milioane de oameni, dintre care mai mult de jumatate sunt copii.
Stand sub cerul plumburiu din Pakistan, am vazut o mare de suferinta. Inundatiile au maturat mii de sate si orase. Drumuri, poduri si case din fiecare provincie a tarii au fost distruse.
Din avion, am vazut mii de acri de terenuri agricole fertile - baza economiei pakistaneze - inghitite de valurile tot mai mari. La fata locului am intalnit oameni inspaimantati, traind zilnic cu teama ca nu isi vor putea hrani copiii sau nu ii vor putea proteja de urmatorul val de criza: raspandirea bolilor precum diareea, hepatita, malaria, sau, cea mai grava, holera.
Adevarata dimensiune a dezastrului aproape sfideaza puterea de intelegere. Un numar de aproximativ 15 - 20 de milioane de oameni au fost afectati in intreaga tara, mai mult decat intreaga populatie lovita de tsunamiul din Oceanul Indian si cutremurul din Kashmir in 2005, de ciclonul Nargis in 2007 si de cutremurul din Haiti din acest an impreuna. Cel putin 160 000 de kilometri patrati se afla sub apa - suprafata aproximativ egala cu doua treimi din teritoriul Romaniei.
De ce a realizat lumea atat de tarziu dimensiunile acestei catastrofe? Poate pentru ca acesta nu este un dezastru atractiv pentru media, fara un impact subit si fara operatiuni de salvare dramatice. Un cutremur ar putea lua zeci de mii de vieti intr-o secunda; intr-un tsunami ar putea disparea orase intregi cu tot cu populatia lor intr-o clipa. In mod contrar, aceasta este o catastrofa care se deruleaza incet, amplificandu-se in timp, dar fiind departe de a se fi terminat.
Ploile musonice ar putea continua saptamani de acum inainte. Chiar daca apele se retrag din anumite zone, noi inundatii afecteaza altele, in special in partea de sud. Si, bineinteles, stim ca acest lucru se intampla intr-una dintre cele mai incercate regiuni ale lumii, a carei stabilitate si prosperitate reprezinta un interes fundamental pentru intreaga lume. Pentru toate aceste motive, inundatiile din luna august sunt mai mult decat un dezastru ale carui repercusiuni depasesc considerabil granitele Pakistanului. Intr-adevar, acesta reprezinta unul dintre cele mai importante teste de solidaritate globala din timpurile noastre.
Acesta este motivul pentru care Natiunile Unite au lansat un apel de urgenta pentru colectarea a 460 de milioane de dolari. Suma reprezinta mai putin de un dolar pe zi de persoana si va fi folosita pentru a mentine in viata, pentru urmatoarele trei luni, 6 milioane de oameni, dintre care 3 milioane si jumatate de copii. Angajamentele internationale de ajutor cresc pe zi ce trece. La mai putin de o saptamana de la lansarea apelului, s-a atins jumatatea sumei vizate. Cu toate acestea, amploarea mobilizarii este insuficienta avand in vedere dimensiunea dezastrului.
Ieri, Adunarea Generala a Natiunilor Unite s-a reunit cu scopul de a spori eforturile noastre colective. Daca actionam acum, inca mai poate fi impiedicat un al doilea val de decese survenite in urma bolilor contractate din apa. Nu este usor sa organizezi operatiuni de asistenta in locuri atat de dificile si cateodata periculoase. Dar am vazut ca acest lucru a fost posibil in diferite zone ale lumii, de la regiunile cele mai izolate si periculoase ale Africii pana la orasele distruse din Haiti. Iar acest lucru a fost posbil si in Pakistan.
O multime de agentii ONU, grupuri internationale de asistenta umanitara precum Crucea Rosie si alte organizatii neguvernamentale au ajutat guvernul pakistanez sa faca fata situatiei de urgenta. Mobilizand camioane, elicoptere, chiar si catari pentru a transporta alimentele in tara si a-i ajuta pe cei rupti de lume, am aprovizionat cu alimente timp de aproape o luna un million de persoane. Aproximativ acelasi numar de oameni au nevoie acum de adaposturi de urgenta, iar cei care primesc apa potabila in fiecare zi sunt si mai numerosi. Datorita truselor medicale impotriva holerei, dozelor cu antidoturi contra muscaturilor de sarpe, truselor medicale chirurgicale si sarurilor anti-deshidratare, sunt salvate tot mai multe vieti.
Acesta este inceputul, dar este necesara o amplificare puternica a eforturilor. Sase milioane de oameni nu au suficienta hrana; paisprezece milioane necesita ingrijire de urgenta, in special copiii si femeile gravide. Pe masura ce apele se retrag, trebuie sa ne mobilizam rapid pentru a-i ajuta pe oameni sa-si reconstruiasca tara si sa-si refaca viata.
Banca Mondiala a estimat pagubele ca urmare a distrugerii recoltelor la cel putin 1 miliard de dolari. Fermierii vor avea nevoie de seminte, fertilizatori si unelte pentru a replanta, in caz contrar recolta de anul viitor va fi de asemenea pierduta. Deja au fost semnalate cresteri ale pretului alimentelor in principalele orase ale Pakistanului. Pe termen lung, distrugerile imense ale infrastructurii vor trebui reparate: scoli, spitale, canale de irigatie, legaturile de comunicatie si de transport. ONU va contribui si la aceste eforturi.
Auzim in presa vorbindu-se de “oboseala”, sugerand astfel ca guvernele sunt reticente sa se mai implice in ameliorarea unui alt dezastru si ezita sa contribuie mai mult in aceasta parte a lumii. in realitate, probele arata contrariul. Sunt facute donatii catre Pakistan, ceea ce este incurajator si in loc de oboseala am vazut determinare, curaj si speranta – speranta si incredere ca nu sunt singuri in aceasta perioada neagra.
Ban Ki-moon este Secretarul-General al ONU
Sursa: www.euractiv.ro
